Încă o tinichea primită cu prețul vânzării poporului român

Victorie! Victorie! Ura! Am înfrânt!

N-am câștigat noi Oscarul americanilor, cu Vlăduț Văicărescu în rol de big mare ministru, dar ne-au răzbunat frații noștri germani.

Ne-au dat, domle, Ursul de Aur, în buricul Berlinului cu producția de mare viitor "Babardeală cu bucluc sau porno balamuc".

Titlul e pe bune, nu e la mișto, exact așa se numește filmul. Printre actori se numără chiar un faimos actor de filme porno, Nuștiucum Steel, pentru că filmul incepe abrupt cu o scenă de sex, pe care regizorul o explică, într-un interviu, ca fiind una normală, identică cu orice scenă de pe un site porno, ce mare chestie, ce atâta pudibonderie?! Același regizor, în același interviu, ne ceartă că nu suntem, dom'le, la nivelul cultural al Franței, unde sunt cinematografe ocupate full pe un an în avans, că francezii îsi duc copiii la cultură, dom'le, nu ca țăranii ăștia de români.

Păi bă musiu regizor, i-aș aduce, bă, și eu pe copiii mei la film, și aș mai aduce, bă, și restul școlii, că iete, bărbatu-miu știe cum e asta cu organizarea de spectacole, că a făcut impresariat 10 ani pe vremea aia nasoală, cu autofinanțarea în teatre, nu știu dacă poți măcar cuprinde cu mintea ce dramă a însemnat asta pentru marii oameni de cultură ai anilor '80. Si când zic "marii", păi, bă, ăia chiar erau mari, enormi, nu orice stârpitură pițigăiată și isterică, cu pretenții de Othello sau "măcar" un Tipătescu, acolo, deh!

Dar bă, musiu regizor, cum să le spun directorilor de școală și profesorilor la ce film le vând bilete? Că babardeală e un argou, nu se găsește in dex, e de o vulgaritate care cade de pe harta copiilor educați, or, tu ai pretenții de educație, nu? Cum să vină copiii oricărui om educat din țara asta când trebuie să ceară banii de bilet acasă, explicând părinților, oameni educați, ai ințeles sper, că e ceva cu porno si cu babardeală?

Să mori tu, musiu?! Și te mai și plângi, tu și ăilalți din haita asta de progresiști care câștigați premii pe cadavrul unei națiuni, că noi, poporul muncitor, nu consumăm artă și cultură, pentru că nu mai venim la filme și nu mai călcăm prin sălile de teatru?

De ce nu spui, bă, musiu, că la fel ca de filmele de după 90, și de teatrele românești s-a cam ales praful, că nu e piesă, oricât de clasică și inocentă ar putea părea, în care sa nu fie scene sau dialoguri pe care un om educat nu le aude si nu le vede niciunde, decât, culmea ironiei, în teatru? 

Cum e, bă, musiu, posibil așa ceva? Cum e posibil să iti fie frică de Shakespeare sau Caragiale că e musai să apară unul în pielea goală pe scenă, cu toate alea balangănindu-se dintr-o culisă în alta? Așa răzbate mai bine actul artistic? Asta e artă, bă, musiu? Crezi că prinde babardeala ta sclipiciuri elitiste dacă te premiază defecții ăia din Europa de se miră de ce le scade natalitatea dacă se cuplează invers?

Bă, musiu regizor, uite ce e, ca să nu ne mai aștepți inutil prin cinema-uri, am o imensă greață de toți ăștia ca voi toți care visați să vă depășiți condiția de mediocri doar șocând, hiperbolizând orice urmă de trăsătură negativă la poporul ăsta pe care il urâți din toți rărunchii și pe care îl prezentați in cea mai strâmbă și lipsită de adevăr lumină de care sunteți în stare, doar pentru a primi niște tinichelele pe care sa le atârnați la gâtul ăla gros, construit din naștere special pentru a purta un obraz pe măsură. 

Adriana Vitan Balint, 2 iunie 2021